Fiecare dinte are două părți principale.

Una este coroana dintelui, aflată la suprafața gingiei, vizibilă în gură. Cealaltă parte este rădăcina, aflată în interiorul osului. Ligamentele parodontale susțin rădăcina în os asemenea unui hamac. În funcție de tipuI dintelui și poziția acestuia în cavitatea bucală, un singur dinte poate avea de la una la trei rădăcini.

Fiecare dinte are o cavitate în interior în care se află pulpa acestuia (nervul dinelui). Vasele de sânge și nervii din această cavitate sunt legate de vasele de sânge și nervii din osuI maxilarului prin intermediul unui orificiu la vârful dintelui.

Cea mai mare parte a dintelui constă dintr-un țesut de culoare galbenă, mai moale, dentina. Suprafețele exterioare ale coroanei sunt acoperite de un țesut alb și extrem de tare, smalțul dintelui, ceI mai rezistent material din organism. Suprafețele rădăcinii sunt învelite într-un strat subțire dintr-un alt material solid, denurnit cement. CementuI fixează fibrele Iigamentului periodontaI la un capăt, în cealată parte fiind fixate la os.

Gingia formează un strat protector în jurul dinților, nepermițând bacteriilor din gură să pătrundă în adâncimea osului.