Situație inițială
Pacientul s-a prezentat la cabinet pentru că era nemulțumit de aspectul estetic al incisivilor superiori și pentru că avea o sensibilitate crescută la rece. La consultație s-a constatat o uzură accentuată a incisivilor superiori, pe fața lor interioară și pe marginile incisivilor inferiori. Smalțul era pierdut pe zone întinse și dentina, zona din interiorul dintelui, ajunsese la exterior. Asta explica sensibilitatea la alimente reci. Marginile dinților erau subțiri și anfractuoase, cu risc crescut de a se fractura.
Problema în cazurile de bruxism este că majoritatea pacienților nu cunosc problema cu care se confruntă și se prezintă la stomatolog când s-a pierdut o cantitate îngrijorătoare de substanță dentară.
Problema în acest caz este limitată la dinții frontali, pe care pacientul îi freca unii de alții în timpul somnului (bruxism) și se adaugă și lipsa dinților în zona laterală care să asigure masticația normală. Dinții frontali erau suprasolicitați mecanic. Dinții migrează în spațiul format prin pierderea structurii dentare, până se ating și nu există loc pentru refacerea conturului normal. Nici în acest caz nu exista nici un spațiu între incisivii superiori și inferiori, care se atingeau între ei și nu se putea adăuga nici un material de refacere pentru că s-ar fi modificat mușcătura.
Situație intermediară
A fost nevoie de tratament ortodontic pentru a repoziționa incisivii, de a-i deplasa astfel încât să se creeze spațiu între ei. Doar acum se pot adăuga materiale care înlocuiesc smalțul pierdut și protejează dentina din interior.
S-a ales varianta de tratament cât mai puțin vizibilă, cu alignere (gutiere transparente)