Ce sunt implantele și cine poate beneficia de tratamentul cu implante

Agenezia (absența formării) incisivilor laterali superiori
iunie 24, 2019
Implantele dentare și complicațiile
octombrie 29, 2019

Ce sunt implantele și cine poate beneficia de tratamentul cu implante

Atunci când lipsește un dinte sau mai mulți, spațiul rămas liber pe arcadă se poate înlocui cu unul sau mai multe implante dentare.

Implantul este o piesă din titan, sub formă de șurub, care se inseră în osul maxilar, înlocuind dintele pierdut. Pe această piesă se aplică o coroană din ceramică, o punte dentară sau o proteză acrilică mobilă.
Există 2 etape în tratamentul cu implante:

  1. Etapa de inserare a șurubului - este o intervenție chirurgicală sub anestezie locală, în care se aplică în interiorul osului șurubul din titan. Acesta va sta în os între 4-6 luni pentru a se integra în os, adică osul maxilar crește pe suprafața de titan și îl include în interiorul osului, îl osifică. Astfel, implantul va deveni fix în os, nu se va mișca.
  2. Etapa protetică - pe șurubul din os care a devenit integrat în os, rigid, se aplică partea de coroană dentară, din ceramică.

Implantele cresc calitatea vieții pacienților. Sunt mai eficiente și avantajoase decât mijloacele tradiționale de înlocuire a dinților lipsă, pentru că elimină necesitatea șlefuiririi dinților vecini spațiului gol, în mare măsură dinți sănătoși.

Pentru a avea succes, tratamentul cu implante trebuie să fie aplicat doar pacienților care îndeplinesc anumite condiții de sănătate generală și locală.

Decizia de a extrage un dinte și de al înlocui cu un implant nu e atât de simplă cum pare.

Trebuie să ținem cont de diferențele care există între dintele natural și implantul din titan care îl va înlocui. Un dinte sănătos are avantaje majore față de un implant din titan:

  • dintele are o mișcare ușoară în alveolă, datorită ligamentelor dento-alveolare care îl susțin ca într-un hamac și amortizează presiunile. Implantul e rigid în contact direct cu osul, fără ligamente.
  • dintele are receptori nervoși sensibili care transmit informații despre alimente, cald, rece, reglează reflex forțele musculare aplicate pe el; implantul este inert, nu are nervi și nu transmite nici o informație despre ce se întâmplă în in jurul lui. De aceea, de multe ori apar fracturi ale coroanei de pe implant, pentru că nu există protecția reflexă la forțele prea mari aplicate pe el.
  • dintele menține în jurul său osul și gingia; Atrofia osului și a gingiei în jurul implantului este un fenomen care se produce întotdeauna și care nu poate fi stopat. Un implant nu trebuie niciodată să aibă prioritate în fața unui dinte care poate fi restaurat cu succes.

Osul maxilar în care se inseră implantul trebuie să fie suficient de mult și bine mineralizat. Altfel, trebuie efectuate manopere de creștere a cantității de os înainte de aplicarea implantului (adiții de os)

Boli generale care limitează folosirea implantelor:

  • Diabetul zaharat necontrolat, unde valorile glicemiei nu sunt normalizate și atent controlate.
  • Osteoporoza oaselor maxilare. Nu există o corelație directă între osteoporoza oaselor maxilare și a altor oase din organism. Pentru a verifica starea osului alveolar, trebuie făcute investigații radiologice pe această zonă.
  • Tratamente cu citostatice sau radioterapie pentru tumori maligne.
  • Tratamente îndelungate cu biofosfanați, mai ales intravenos.
  • Tratamente cu anticoagulante sau boli ale sângelui ce implică hemoragii.
  • Fumatul crește riscul de eșec al tratamentului cu implante, de 3-4 ori față de cei care nu fumează.
  • Boala parodontală netratată, cu existența de pungi parodontale și inflamație este o contraindicație absolută în aplicarea de implante. Acestea se pot aplica doar după tratamentul corect al infecției parodontale.
  • Bruxismul (frecarea și încleștarea dinților) produce forțe puternice și nefiziologice . Crește riscul de complicații.
  • Igiena bucală deficitară - resturile de alimente neîndepărtate produc o creștere a numărului de bacterii și inflamație în jurul implantelor și a dinților. Se produce gingivită și periimplantită, cu riscul de pierdere a implantului.