Semne caracteristice, mai ales la pacientul hiperdivergent:

• Profil facial convex, cu bărbie retrasă și slab proiectată.
• Buza inferioară poziționată mult în spatele buzei superioare.
• Incisivi superiori frecvent protrudați și înclinați vestibular, cu overjet crescut.
• Mandibulă rotată posterior (rotație în sens orar), cu etaj inferior al feței alungit.
• Dimensiune verticală anterioară crescută și dimensiune verticală posterioară redusă. 
• Unghi mandibular accentuat și aspect de „față lungă” (tipar hiperdivergent).
• Incompetență labială – buzele nu se închid spontan în repaus, fiind necesar efort muscular.
• Expunere crescută a incisivilor superiori și, uneori, zâmbet gingival.
• Maxilar superior îngust, adesea în formă de „V”, asociat cu ocluzie încrucișată posterioară.
• Spațiu respirator faringian redus, favorizând respirația orală și tulburările respiratorii în somn. 
• Palat ogival și limbă poziționată jos în cavitatea orală.
• Compresie la nivelul articulației temporo-mandibulare, cu posibilă apariție a durerii, zgomotelor articulare sau limitării mișcărilor. 
• Eficiență masticatorie redusă și uzură dentară neuniformă.