Paradontoza
februarie 25, 2018
Sensibilitatea dentară
martie 28, 2018Principalele probleme ortodontice
Care sunt principalele probleme ortodontice și care este vârsta la care trebuie ele tratate
Depistate precoce a tuturor modificărilor de la direcția normală de creștere și dezvoltare ale dinților, ocluziei, oaselor feței sunt foarte importante. Unele probleme sunt doar ușoare abateri de la evoluția normală și se pot corecta spontan prin creștere. Alte probleme se pot agrava dacă nu se iau măsuri timpurii de corectare.
Consultul ortodontic este indicat încă de la apariția dinților de lapte și consolidarea mușcăturii, de la 3-4 ani. Doar medicul ortodont poate să aprecieze dacă sunt abateri de la direcția normală de dezvoltare și dacă este nevoie de tratament precoce sau se poate amâna până la înlocuirea dinților.
În perioada dentiției temporare (de lapte) se vor trata doar acele anomalii care afectează dezvoltarea ulterioară:
- ocluziile inverse frontale (muşcătura inversă a incisivilor, când cei superiori oclud în spatele celor inferiori)
- devierea mandibulei spre una din părțile laterale atunci când copilul închide gura, cu apariția unei asimetrii faciale
- ocluzia deschisă prin obiceiuri de supt degetul, tetina sau interpunerea limbii sau aspirarea buzei inferioare
Imagine preluată de pe vicksburgorthodontics.com
Măsurile ortodontice în această perioadă vor fi ușoare pentru că e dificil de colaborat cu un copil așa mic în purtarea unui aparat ortodontic: cconvingerea să renunțe la suptul degetului, exerciții cu spatula pentru ocluzii inverse, șlefuirea unor dinți de lapte dacă produc interferențe în închiderea gurii.
Între 6-12 ani, când începe etapa de înlocuire a dinților temporari, este perioada favorabilă tratării majorității anomaliilor dento-maxilare.
Întreg organismul se află într-un proces de creștere și dezvolare, oasele maxilare cresc și stabilesc relațiile ocluzale definitive. Aparatele ortodontice funcționale sunt utile în dirijarea procesului de creștere și amonizarea celor 2 maxilare între ele.
Imagine preluată de pe vicksburgorthodontics.com
O anomalie frecvent întâlnită la copii este deficiența de dezvolare a mandibulei (retrognația mandibulară) cu repercusiuni asupra dinților, ocluziei, aspectului facial. Doar în această perioadă de creștere generală se poate corecta diferența de creștere dintre mandibulă, care este mai mică, și maxilar, care e de dimensiuni normale sau mai mare. Tratamentul vizează stimularea potențialului de creștere a mandibulei pentru a ajunge din urmă maxilarul și a echilibra relația dintre ele. Dacă se pierde această perioadă, posibilitățile de tratament sunt limitate la camuflaj sau tratament chirurgical al maxilarelor.
În momentul în care incisivii se schimbă, cei permanenți fiind mai lați, au nevoie de mai mult spațiu. Dacă dinții de lapte nu au avut spații între ei, e posibil să apară înghesuirea incisivilor permanenți. Aceasta se poate autocorecta printr-o creștere a oaselor maxilare, mai ales dacă vârsta de apariția a incisivilor e prematură. În mod obișnuit incisivii centrali apar între 7-8 ani, cei laterali între 8-9 ani.
În zona laterala a arcadei lucrurile stau invers: în procesul de înlocuire a dinților laterali temporari, mai lați, cu cei permanenți, mai ingusti, apare un surplus de spațiu de care pot beneficia incisivii și caninii erupți ușor înghesuiți. Este important ca dinții de lapte din zona laterala să fie necariați sau dacă au fost extrași să fie prezent menținătorul de spațiu.
O urgență stomatologică în această perioadă este angrenajul invers (unul sau doi incisivi superiori oclud în spatele celor inferiori) sau ocluzia inversă (când toți incisivii superiori oclud în spatele celor inferiori). Trebuie să se intervină rapid, imediat ce se observă direcția greșită de erupție, înainte de stabilirea relațiilor ocluzale inverse. Exerciții simple cu spatula de împingere înainte a incisivului poziționat greșit, pot corecta rapid problema.
Strunga (diastema) este spațiul care apare între incisivii centrali permanenți. De cele mai multe ori diastema e temporara, se închide odata cu apariția celorlalți dinți permanenți. Consultul ortodontic stabilește dacă cauza diastemei este un fren al buzei superioare gros și jos inserat, dacă există un dinte supranumerar între cei 2 incisivi, sau e datorată unor deplasări înainte a incisilor (în cazul obiceiurilor de supt degetul).
Lipsa formării incisivilor laterali superiori (agenezia) este o alta anomalie frecventă, de multe ori prezentă în cadru aceleași familii. Acum este momentul ideal pentru a stabili dacă se va păstra spațiul lui pentru un viitor implant de înlocuire sau se va închide spațiul restant prin ghidarea erupției celorlalți dinți definitivi și aducerea caninului lângă incisivul central.
În această perioadă se folosesc aparate ortodontice simple, mobile, de tipul plăcuței palatinale cu croşete și arcuri elastice. Aparatele funcționale de tipul momoblocului, twin block ului se folosec în tratarea anomaliilor scheletale.
După vârsta de 12-13 ani se încheie procesul de înlocuire a dinților temporari, erupe molarul al 2-lea și în jurul vârstei de 18 ani, cel de al 3-lea, molarul de minte. În această perioadă se folosesc aparate ortodontice fixe, bracketuri. Acestea produc deplasări dentare de finețe, în toate planurile spațiale, imposibil de realizat cu aparate mobilizabile. Aceste aparate pot fi folosite atât la copii cât și la adulți. Tratamentele realizate în această perioadă când dinții permanenți sunt proaspăt erupți pe arcade și oasele sunt în formare și mineralizare, se realizează mai repede, mai ușor, cu rezultate mai bune și mai stabile.
